Rosie

23 06 2009

De 3 zile avem un musafir. Bineinteles ca nu l-a invitat nimeni, da acum parca am inceput sa prindem drag de el. E un mic gecko: Rosie, micul nostru gecko   avenit de nu stiu unde, a stat o seara in bucatarie si a ramas la noi. Wa spune ca daca un gecko ramane intr-o casa, inseamna noroc; pai atunci toata Asia de Sud-Est e plina de noroc, la cate soparle sunt pe aici.

L-am botezat Rosie. Nu stiu daca femela sau mascul, da pana acum nu s-a plans. Eileen e in culmea fericirii, si o fugareste pe biata Rosie prin toata casa. Asa ca ieri, deodata, Rosie a disparut! Sa vezi jale pe ea, ca unde e soparla! A plecaaaaat (emoticon care  plange). Pana la urma a concluzionat ca Rosie a plecat la ea acasa; la noi a venit doar in vizita, dupa care s-a dus la ea acasa.

Numai ca in seara asta….Rosie s-a intors.  Sta sus pe perete, langa tavan, si la primul semn de miscare fuge si se ascunde dupa niste cutii de carton pline cu carti. Am dat cu sfantul gugal despre gecko, si am vazut ca se pot tine si in captivitate! Nu o sa ma apuc acum sa o fugaresc pe Rosie sa o bag intr-un borcan, dar putina apa tot i-am pus langa cutia ei cu carti. ( mda…am citit si despre cum sa ai grija de ei). Vestea buna e ca halesc tantari 😀  Vestea proasta e ca sunt nocturni si fac galagie 😦  Intrucat Rosie s-a cazat langa dormitorul meu, astept cu interes sa ma culc sa vad: ma trezeste sau nu?





Animale de companie (?)

1 04 2009

Deja ajung la capatul rabdarii. Deja imi vine sa-mi fac valiza si sa plec.  Adica pai da cum, mai oameni buni!  Eu, cetatean civilizat, nascut si crescut pe asfalt, am anumite pretentii de la cum tre sa fie un apartament in buricu’ targului. Si in asa un targ mare, si buricu’ e pe masura (cam cat Bucurestiul).

La inceputurile sederii mele in acest apartament eram ce-i drept, mult mai toleranta si dispusa sa fac concesii pentru a ma adapta locului. Asa ca, in seara cand am ghicit (ca era intuneric si nu vedeam propriu-zis) ca chestia aia care fugea de-a curmezisul sufrageriei era o soparla!!!  am acceptat ca nah, aici nu-i Bucuresti si probabil ca gandacii de bucatarie sunt inlocuiti de soparle de sufragerie.

Buun, imediat dupa aceea, la o zi-doua , ma duc in bucatarie sa fac nu stiu ce. Si observ siderata un luuuuung sir de furnici care marsaluiau voios fix pe sub dulapurile suspendate unde tineam noi diverse: de la cerealele fetei pana la condimente.  Arunc o privire imprejur si observ un al doilea sir de furnici…offff. In fine, chem administratia blocului, vin baietii cu sprayul…gata, am scapat de pacoste!  Pe sistemul „I wish”, ca de atunci, de cel putin 2-3 ori pe saptamana isi fac aparitia pe oriunde: in baie, in birou, in camera fetei, ba chiar si de sub parchetul din mijlocul sufrageriei.  Si hai sa zicem ca ar fi cum ar fi, da ale naibii insecte sunt de-alea mushcacioase; am avut o basica usturatoare o saptamana intreaga de la una din ele care s-a  ratacit pe piciorul meu.

Dar cireasa de pe tort, bomboana pe coliva 😀 a fost ieri. Ieri, cand, stand eu relaxata si butonam computerul, numa ce vad asa, cu coada ochiului CEVA. Ceva serpuitor si repede-alergator, cu multe multe picioare. Pana sa-l studiez a fugit sub mobila. In disperare de cauza am strigat-o pe Wa. Vine fata si, dupa ce ii explic eu ce si cum (era evident ca era un miriapod, da nu stiam de care) ma linisteste:” oooo, not dangerous madame!”  Dar aduce totusi  sprayul si da pe la locul cu pricina, fapt care a determinat lighioana sa fuga cat de repede o tineau multe sale picioare. O vede Wa, si sare: „ooooo, dangerous, madame, dangerous!”   Ceee? Cum dangerous la mine in apartament! La etajul 18! Dupa ce cautam in dictionar, ma lamuresc ce era: o centipeda!  Si pe bune ca e „dangerous”. Adica un adult are doar o durere crancena si piciorul cat buturuga de la muscatura ei, dar un copil mic (recte Eileen) poate chiar sa si moara!

Bai, deci asta a fost ultima picatura. Acum si in casa tre sa am grija sa nu fie muscat copilul? Pai daca vreau aventura nu tre decat sa ies din camera, nu-i nevoie sa ajung in jungla sau sa astept tzunami-ul pe plaja.

Concluzie 1: dupa ce ca am animale de casa nesolicitate, nici macar nu au bunul simt sa fie inofensive. Sunt de-a dreptul belele maxime! Poate data viitoare o sa gasesc un scorpion intre chiloti sau o vaduva-neagra in pantofi!

Concluzie 2:  vreau intr-o tara unde omul traieste in armonie cu natura: natura la locul ei, omul la locul lui. Natura is not allowed in casa!!