Se pare ca trebuie sa ma dau cu capul de pragul de sus ca sa il vad pe ala de jos. Curatarea asta neuronala de rugina vechilor scoli de educatie este o munca de-a dreptul sisifica. Sper ca toata odiseea asta a mea (hm, ce mitologica sunt azi) sa aiba un final relativ curand, sa ating un punct de la care sa reactionez natural in mod natural, nu sa ma dau mereu cu capul de mai sus mentionatul prag.
Azi am avut o revelatie…practica. Adica stiam teoretic cum si in ce fel, da practica ne omoara. Stratul ala de rugina nu se lasa curatat prea usor. Ce tot bat campii aici?
Pai am invatat eu demult ca un copil mic trebuie sa doarma ziua. Bai, da trebuie, nu exista mai la stanga sau mai la dreapta. Acum! Te culci! Gata!…Pai nu mi-e somn! …Ba iti e, las ca stiu eu!
Si uite asa am chinuit eu fata azi incercand sa o culc. Bine ca macar ea are bunul simt sa se opuna de la a face ceva care nu e in acord cu ea insasi (adica sa doarma cand nu ii e somn, sa manance daca nu-i e foame sau sa coloreze daca vrea sa se balaceasca), ca ma-sa a lipsit la lectia asta (acum imi dau corijenta)
Pacat ca am chinuit-o degeaba, cand puteam sa ne jucam amandoua foarte frumos si sa ne distram impreuna. Si cand i s-a facut somn, a adormit singura, fix in 10 secunde , langa mine, pe canapea, unde doarme si acum.
Pai nu era mai bine sa las copilul in pace de la bun inceput? Iaca si cu revelatiile astea…
Concluzie: Copilul stie de ce are nevoie: da-i cand ARE EL nevoie si nu ii impune cand CREZI TU ca are nevoie.
Capitol Thailandez 