Eileen si pestisorul de aur

16 03 2009

La Eileen la gradinita exista o fantanita arteziana cu un bazin mic unde traieste un pestisor de aur (bine, e el portocaliu dar hai sa-l facem de aur). Ei, fantanita asta exercita o putere de atractie asupra junioarei, ceva de speriat. Cum o aduce educatoarea jos la mine, cum tzusti la pestisor. Ma rog, asta e varianta de presa: „ma duc sa vad pestele”, varianta off the record e „ma duc sa ma fac ciuciulete la fantanita”. Daca ma duc la ea sa o iau de acolo mi se comunica clar: „Mami vorbeste cu doamna!” (educatoare)

Intrebare: sa o las sau sa nu o las?

Vechea „Eu”, cea crescuta cu „te joci pe alei sa nu te murdaresti” ar fi spus clar ca nu e voie, ca te uzi, ca racesti etc (cu toate ca la 35 de grade se usuca instant).

Noua „Eu”, desi trebuie sa-mi amintesc constant ca m-am innoit, se hotaraste sa o lase pe Eileen sa se balaceasca.

Dar, ce te faci, cand junioara abia asteapta sa isi bage si gurita in apa, si sa mai ia o gura -doua? Pai, ce naiba sa faci, o lasi in pace (dupa ce ti-ai calcat pe inima si pe restul organelor interne), ca doar a mai baut ea si altele (revin cu amanunte :D).

Problema apare insa, cu celelalte mamici de pe banca din fata fantanitei. Cand o mamica japoneza se uita la mine ingrozita, cu niste ochi maaaari (pe bune, nu e misto, va dati seama cat de ingrozita era?) si imi spune aratandu-mi o Eileen care baga in gura un bat inmuiat bine: il baga in gura!

Eu: da, vad

Ea: pai e murdar, e de pe jos!

Eu: pai l-a spalat in apa pana acum.

Ea: dar apa aia nu e buna, se imbolnaveste

Eu: ei, daca traieste pestele, inseamna ca e buna!

Nu mai spun, ca pestele era demult ascuns sub pietre de frica fie-mii,  care  declara ca il vede si ca are ochii mici!

Buuun, capitolul 2. Mamica respectiva clar convinsa ca-s o mama iresponsabila. Treaba ei;  dar ce te faci cand iese urmatorul copil pe usa gradinitei, si, normal, cum sa o lase singura pe mandra mea? Fuga la pestisor! Ei, si acum am de-a face cu a doua mamica dezaprobatoare, ca i se imbolnaveste feciorul sensibil ;a stomac.  No, acum eu ce sa fac? Noroc ca Eileen e un copil tare bun si pricepe (de cele mai multe ori) cand i se explica ceva. Si anume: pestisorul face nani acum…uite, il mai vezi tu undeva? (ala era ascuns saracul demult), hai si noi acasa sa facem nani…bla-bla-bla…

Dar ce sa ma mir cu Eileen a mea ca terorizeaza pestisorii aurii, cand ea a fost prima din istoria gradinitei care sa deseneze fix pe mobila (ignorand cu gratie coala), si singura din clasa care s-a urcat in varful mesei sa se autoserveasca din fructele taiate pentru pizza?

* A se nota ca  merge la gradinita de nici 2 saptamani!

Anunțuri

Acțiuni

Information

One response

18 03 2009
Ana

da, si eu zic sa lasi copilul sa se joace cu pestisorul de aur, si sa o inveti ce sa raspunda daca pestosorul o intreaba ce si-ar dori ca sa il lase in pace in fantana lui…vad ca e un pestisor nesociabil…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: