…de la origini pana in prezent

14 02 2009

Deschid blogul acum, la aproape o luna de cand am ajuns in „tara surasului”. Prima intrebare care mi-am pus-o a fost daca nu cumva thailandezii sunt ceva neam latin, ca prea sunt parolisti si de incredere ca celeleate natii latine. La sosire, lasand la o parte oboseala maxima, nervii intinsi la limita si gustul birocratiei thailandeze din aeroport (bleah, prietenii stiu de ce!), eram si eu asa un pic entuziasmata si curioasa sa vad ce o sa se intample si cum o sa debuteze experienta mea thailandeza. Si am vazut…

Ordinea zilei includea vizionarea apartamentului pe care il inchiriasem deja! Noi, ca ei…nu! Ca sa scurtez povestea, din cele 2 zile preconizate a sta la hotel, au ajuns…10! Si intre timp….distractie de distractie…Franz la servici si eu vizitand cu copilul punctele de atractie ale orasului. Am inceput cu…spitalul. Pana la ora actuala, spitalul Bumrungrad este singurul loc din Bangkok pe care pot spune ca-l cunosc. Buuuuun, intre timp cautam apartamente, injuram seriozitatea locala, gasim pana la urma un loc (a se citi un apartament care sa-i placa si lui Franz)si incepem capitolul thailandez al existentei noastre. Cum?! Ei na! Cum altfel: Franz la servici si eu cu copilul vizitand atractiile orasului, adica spitalul, of cors!

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Booooon. Ne-am instalat noi in apartament si urmatoarea miscare e sa gasim o „live-in maid” care ar avea menirea sa ne usureze noua considerabil existenta. Apelam la managementul blocului si la ora 5 se infiinteaza la usa doua tipe, una din ele fiind menajera unei alte familii din bloc, cea de-a doua fiind prietena ei si viitoarea noastra co-locatara. Le intreb cum le cheama, amandoua fiind burmeze, nu thai. Pe a noastra o cheama „Eee”. Pe prietena ei, o cheama „Ooo”. Ma uit la ele, ridic dintr-o spranceana…oare fac misto de mine?! In fine, a doua zi urmeaza ca Eee sa vina la 8 a.m sa mearga cu soferul de la firma sa faca analizele medicale.In schimb,  a doua zi la 7, vine Ooooooo sa ne spuna ca Eeeeee a facut toxiinfectie alimentara, dar ca ne poate recomanda pe alta prietena a ei. Care a vernit la interviu la ora 18. Cum o chema?! Uaaaaa! Nu, asa o cheama: Wa. se citeste Uaaaa! Cum ar veni, Eeee,Ooooo,Uaaaa! Noroc ca ne-am oprit aici, poate pe urmatoarea ar fi chemat-o Uiiiiii sau Uaaaaauuuu.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Din cauza de neintelegeri lingvistice, ajung cu Eileen si cu Wa la piata. La o piata pe bune thailandeza. Eu aveam de gand sa merg la un supermarket, ceva, acolo, nu la o piata tipic locala. Ce sa spun…daca nu ar fi trebuit sa o car pe Eileen in brate tot timpul m-ar fi amuzat experienta, asa…o trec la capitolul „asa nu!” si sper sa nu se mai repete.

Intram in piata. Mai bine zis, ne strecuram printre 2 tarabe imputite si ma binecuvantez in gand ca nu am 5 kile mai mult. Trecem peste 2 paraiase de ceva lichid dubios, avand mare grija sa nu ma stropesc pe pantaloni si pe picioare si cautand cumva sa tin copilul in brate fara sa dau drumul la geanta care se incapatana sa-mi cada de pe umeri. Timp in care, Wa, mergea vitejeste inainte. Trag aer in piept, si…uit sa-i mai dau drumul cand un sobolan bine dezvoltat trece in pas de plimbare catre o gaura de canal din apropiere. Inghit in sec si devin si mai constienta de pasii pe care ii fac si de numarul copiilor desculti din jurul meu, in timp ce imi dau pumni mentali in cap ca nu i-am facut fetii vaccinul de hepatita A. Si nici eu, de altfel.

Cumparam ceva buruieni, si cand ma gandeam ca nu-i dracul asa de negru, ma izbeste o putoare de zile mari: intram in zona de carne si peste. Wa, nevinovata ma intreaba daca sa ia ceva carne de porc. Vazandu-mi, probabil oroarea de pe fata ma intreaba daca nu imi place acest produs…ce sa-i zic…ca de obicei prefer carnea fara roiuri de muste ca bonus? M-am multumit sa-i specific faptul ca ouale, carnea, pestele si fructele de mare se cumpara numai de la supermarket, nu din piata!!!  Am cedat generos in fata legumelor si fructelor, care, oricum se spala. Si in timp ce am pus-o sa cumpere niste durian (va spun ce e cand ma hotarasc sa-l mananc, nu de alta, dar miroase a ceapa plus usturoi) eu mi-am asezat copilul mai bine in brate, spunandu-mi incurajator ca totusi 13 kile nu e asa de mult si m-am uitat si eu in jurul meu. In timp ce femeia in charge cu fructele de durian maltrata fructul pentru a ajunge la partea comestibila (arata ca un ananas si mai mult de 3 sferturi se arunca) ma uit in spatele ei, unde niste puradei in fundul gol executau niste miscari de ceva karate in ceva ce eu am presupus a fi locul unde dormea familia. Un fel de garaj in fata caruia isi avea biroul de desfacere mama, cu o saltea suspendata unde isi exersau abilitatile viitorii campioni. Plus o gramada de disverse troace care alcatuiau mobilierul si utilitatile familiei. Acelasi stil de vile se intindeau in spatele si celorlate „tarabe”- ma rog, niste mese, in cel mai bun caz.

Considerand ca mi-am exersat muschii suficient si ca am depasit cu brio cursa de slalom printre raulete de zoaie si carucioare cu mancare, am chemat-o la ordine pe Wa si am ordonat retragerea catre casa. Am refuzat cu maiestrie oferta unui tuk-tuk de a ne duce pt 80 baht si am luat un taxi care sa-mi consoleze cu aerul sau conditionat ranile psihice provocate de plimbarea printr-o piata autentic thai. Noroc ca s-au inventat Carrefour si Villa Market!

Anunțuri

Acțiuni

Information

One response

14 03 2009
Lapona Antigel

Aventuri in piata, mai ceva ca la Mega Image 1 Mai! Asteptam cu nerabdare continuarea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: