In seara asta am fost la restaurant: 5 adulti si 2 pitici. E un local foarte frumos (dealtfel si singurul pe care-l stiu), o minunatie: mic, cu o gradina frumoasa si plina de lucruri interesante: o cascada mica ce se continua cu un raulet plin de pesti exotici, pietre mari si mici, pamant, plante cu sau fara flori si …melci. Da multi, nu asa unu-doi. Asa ca azi am avut la ora de biologie “melcul”. Intre doua pietre aruncate in rau (adica 2 x2, ca erau 2 aruncatori) in capul pestilor, mai studiam si cativa melci: cum se misca, unde sunt ochii…lucru ce a atras intrebarea: melcul are nas? Ei uite ca asta nu stiu. Intru pe wiki si caut sa vad daca are animalul nas. Am vazut cum mananca o frunza de banana cazuta din vreo farfurie (apropo, melcii n-au auzit ca prajelile sunt cancerigene?), si am gasit si un altul adept al bucatariei “raw” care se chinuia cu o frunza verde. Pe altul l-am luat in mana sa-i arat copilului si detalii, numai ca s-a cam speriat de el cand l-a vazut asa lung si translucid 
Am facut si poze cu melcii cu frunza prajita, da mai dureaza pana ajung pe flickR.
Si cum scoala fara pauze nu se poate, s-a recreat mandra aruncand cu pietre cat de mari in raulet. Cred ca daca mai mergem de doua ori ramane gradina fara pietre. Si raul fara pesti, ca fac atac de corazon de la atata stress.
Revin cat de curand. Acum ma duc sa caut informatii despre melci. Uite asa mai invat si eu una alta…
Cand a vrut sa plece am dus- o catre pinguini, oprindu-ne in drum sa vedem cum sunt hranite nutriile. N-a interesat-o deloc, asa ca am plecat, eu tarand un mare regret dupa mine, caci chiar voiam sa vad spectacolul oferit de aceste frumoase haine de blana (glumesc, da?)
Incerc eu sa-i arat partea reala a vietii, ea nu si nu…pinguinii de plastic! A petrecut mult timp cu ei, catarandu-se pe stanca lor (stanca era veritabila), lucru ce mi-a dat angoase cardiace, nu cumva sa alunece odorul. Poate ar fi trebuit sa o las in pace, dar cumva imi pleca mana fara mine sa o sustin sa nu cada. Dar, cum am mai spus, fata are bunul simt de a nu accepta ajutorul la ce poate face singura, asa ca mi-a dat mana la o parte fara prea multe politeturi. Dar cand chiar a avut nevoie, nu s-a sfiit sa ma solicite! Am studiat anatomia pinguinilor, culoarea, membrana de la picioare, aripile, ciocul…dupa care ne-am uitat si la cei reali care tocmai incepusera balaceala.
